In lipsa apei, ne dam seama de importanta ei

Suntem in mijlocul pustietatii. Doar eu si inca 3 prieteni. In jurul nostru sunt doar dune infinite de nisip. Privesc in zare cum linia orizontului trepideaza si dispare in acelasi timp. Parca e un abur care mi se arata doar pentru cateva secunde si apoi dispare. Soarele musca cu satisfactie din pielea mea.

De mi-as fi luat macar salul de pe bancheta din spate. Dar nu are rost sa ne mai gandim ce am fi putut face. Ne uitam unii la altii si nu stim incotro sa ne indreptam. Am vrut senzatii extreme. Acum cutreieram Sahara si nu stim unde suntem sau unde ne indreptam. Am luat-o pe urmele masinii, dar s-au pierdut in dunele de nisip. Nu mai putem sa le distingem. Mergem asa deja de dimineata si inca nu vad un strop de verdeata. Este atat de cald ca parca mi se imnoaie gandurile. Gatul este uscat si nu pot sa ma gandesc decat la apa de izvor din muntii nostri, pe care parca o vad tisnind din dunele de nisip. Visez la muntii nostri impaduriti si plini de apa curata. Degeaba. Nu o sa schimbe asta cu nimic. Nu putem decat sa mergem mai departe prin arsita desertului si sa speram ca vom ajunge la hotel pana se face noapte.

In urma cu cateva ore

Cand auzi de Sahara iti imaginezi intotdeauna o mare de nisp. Tu stai comod pe o camila si admiri desertul in infinitatea lui. Te simti liber. Asa credeam si noi ca vom ajunge in mica noastra excursie. Cum ne plimbam prin talciocul din Marrakesh am intalnit doi tineri care ne-au propus o plimbare frumoasa prin Sahara. Aveam sa facem o excursie de o zi prin desert, pe camile. Oamenii stiau engleza, ne-am inteles la pret si am urcat in jeep-ul lor. Ne-au dus vreo doua ore prin nisip pana au oprit la un moment dat. Ne-am dat jos din masina sa admiram desertul in plinatatea lui. Cand ne-am uitat in spate, masina demara si in urma ei lasa doar praf si urme pe nisip. Ne-au luat banii si au fugit cu tot cu rucsacurile noastre. Ne-am uitat in jur si nu vedeam nimic. Nici oaza, nici case, nimic. Nu puteam decat sa ne luam dupa urmele masinii lasate pe nisip. Dar la scurt timp parca se evaporasera. Am continuat drumul inapoi sperand ca intr-un final sa ajungem la o asezare.

Am mers asa aproape toata ziua. Nu stim daca suntem in directia buna. Soarele arzator ne impiedica si sa gandim. Mergem lesinati intr-o directie si speram sa fie cea buna. Nu iti trebuie decat o ora in arsita Saharei ca sa simti setea aceea nebuna de apa, ca si cum nu ai mai baut de cativa ani. Of, ce imi doresc acum sa nu fi lasat sticla La Fantana de 0,5 l in rucsac. Parca o vad in fata ochilor. Sticla zverta, eleganta cu bruboane pe ea, usor rece. Parca simt cum buzele mele crapate de soare se racoresc instantaneu la atingerea stropului de apa.

In cele din urma vedem in zare niste case terne, care se confunda usor cu nisipul. Nu aiuram. Niciodata nu m-am bucurat atat de mult sa vad oameni. Niciodata nu m-am bucurat atat de mult cand am primit un pahar cu apa.

Ce am invatat

Inainte sa ajung in desert, niciodata nu mi-a trecut prin minte sa am grija de apa pe care o beau din sticle sau cea pe care o folosesc la chiuveta. Intotdeauna lasam cate un paharel de apa pe fundul sticlei atunci cand o aruncam. Niciodata nu ma gandeam sa o golesc de tot. Mi se prea atat de normal sa cumpar pur si simplu o sticla noua. In masina, mereu uitam cate o sticla de apa.

Cand in sfarsit imi aduceam aminte de ea, dupa zile lungi de vara toride, o aruncam. Doar a stat prea mult in caldura. Apa de la robinet o lasam intotdeauna sa curga atunci cand ma spalam pe dinti, desi imi lua cateva minute bune sa termin. Nici nu pot sa socotesc cati litri de apa i-am aruncat asa, pur si simplu.

Viata noastra agitata si plina de evenimente ne impiedica de cele mai multe ori sa ne dam seama de lucrurile importante. Suntem atat de obisnuiti sa avem apa langa noi tot timpul, incat ni se pare deja ca o meritam si ca este atat de usor sa o avem langa noi. Numai atunci cand lipseste de langa tine, iti dai seama cat de mult inseamna un banal pahar cu apa.

 

Reclame

Un gând despre “In lipsa apei, ne dam seama de importanta ei

  1. Pingback: Proba 13. Apa de izvor La Fântâna – hidratare și inspirație la purtător

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s